Cui îi e frică de Remus Cernea?

Pentru cei care nu aţi auzit încă de piromanul partidului verde, candidat la preşedinţie şi permanent ofticos că „mai-marii politicii” şi „presa” nu-l bagă în seamă, el este un neobosit atrăgător al atenţiei publice prin practica „pârâtului” la instituţiile importante din ţară sau dinafara ei. Când ceva nu-i iese (că este mic şi prin strategia sa electorală nu va rămâne decât tot mic), se plânge forurilor legiuitoare să i se facă dreptate, cum de altfel plânge „ca un copil” la concertele pe care le vizionează. Are mania persecuţiei şi exigenţa egalităţii de şanse care, deşi la început fusese admirabilă, acum devine deja agasantă. Primul preşedinte cu barbă şi păr lung, care îndeamnă adepţii partidului său să se închine în faţa lui şi care aruncă icoanele din biserică pe motiv că schimbă mentalităţi, este plin de naivitate şi se supără ca un copil. Toată campania sa este doar o modalitate de a-şi crea vizibilitate în spaţiul public, de a deveni o vedetă locală. De curând a avut pretenţia să se prezinte la confruntarea între Traian Băsescu şi Crin Antonescu, „ca musca-n lapte”, şi, ofticat, a reclamat refuzul către OSCE. Poate îi este greu să-şi da seama cât de neînsemnată ar fi fost prezenţa sa în cadrul acelei dezbateri, nu numai pentru că nu are experienţă politică, ci şi pentru că nu are nici cea mai vagă idee despre cum se conduce o ţară. În cele din urmă, nu are un program coerent de preşedinte şi nu are nicio idee despre scoaterea ţării din criză. Este admirabil că vrea să fie totul verde, ca în Europa sau alte continente civilizate, dar din păcate se ghidează după principiul „formelor fără fond”. Înainte de a înverzi, românii trebuie să înţeleagă cum şi de ce e nevoie să facă asta. Înainte de a vota, românii au nevoie de un răspuns la întrebarea „Cum ne veţi scoate din criză?”. Din păcate, niciun candidat nu are o soluţie viabilă la această problemă, dar toţi se plâng că nu posibilitatea să arate ce pot. Ce puteţi, domnilor candidaţi?

Turismul electoral pentru EBA, şters cu buretele

În Corneşti, judeţul Dâmboviţa, s-a aşternut tăcerea şi uitarea pe feţele localnicilor care, atunci când sunt întrebaţi despre autocarul portocaliu care-i transportase pe unii dintre ei, acum un an, de europarlamentare, în alt judeţ, pentru a da un vot pe listele suplimentare, spun că aşa ceva nu s-a întâmplat la ei în sat.

ARTICOL APĂRUT ÎN COTIDIANUL DIN 15 NOIEMBRIE

La cârciuma din inima comunei, pe la orele 11, deşi spiritele trebuiau să fie încinse, de-abia găseai doi bătrâni care-şi înecau amarul într-o sută de tărie. Nu au auzit ca în comuna lor să fi avut loc asemenea practici care amintesc de turismul electoral. În privinţa alegerilor prezidenţiale, unul dintre meseni rămâne fidel PSD-ului cu care a votat „şi anul trecut”, celălalt se ţine cu cine dă mai mult, eventual „vreo două sticle de băutură”, deşi, oameni demni, în „secţia de votare suntem liberi să votăm cu cine vrem”. Unul dintre sătenii de la cârciumă îmi povestea că au venit şi la ei găleţile portocalii şi plase, dar „atâta vreme cât ni le dă goale, noi ce să facem cu ele?”. „V-au dat partidele bani?”, a venit întrebarea mea firească: „Nu ne-au dat domne’ nimic, atunci de ce să ţin cu ei?”. Tot de la birt am aflat că în familia primarului jocul politic e la el acasă, de vreme ce culorile se amestecă. Vasile Şerban, soţul, locuieşte în apropiere de comună, în satul Hodărăşti, la „singura casă cu gard din fier forjat” şi e PSD-ist. Soţia sa, Lili Şerban, stă mai mult în Corneşti şi e PDL-istă. Fiecare îşi duce, separat, războiul în afara patului conjugal, pentru a convinge sătenii să se dea de partea unuia dintre ei. Dacă la cârciumă oamenii lipsesc, să mergem totuşi la stadionul din comună unde, meci mare, alb-negrii corneşti se luptă cu portocalii (cu şosete galbene) dintr-un sat vecin. Un microbist de pe marginea terenului, care nu se poate abţine să dea şut mingiei din offsaid, ne bagă în ceaţă totală, pentru că ba recunoaşte că a votat anul trecut cu PDL şi a primit brichete cu ELA (l-am corectat: EBA), ba, la două propoziţii distanţă, că a lucrat până la 7 şi nu a mai ajuns la secţie. Cu autocarul, ba că a plecat de la ei din sat, ba că nu a văzut şi nu a auzit. Până să plecăm noi, scorul indica 1 la 0 pentru corneşti. Ne-am gândit apoi să mergem la un alt punct „fierbinte” al satului, biserica. Greşit! O linişte mormântală, dar am găsit preotul şi dascălul care ne-au zis politicos că ei se ţin de „cele sfinte”, nu îi interesează politica, dar sunt bineveniţi cei care „ajută biserica”.  De aici, pe urmele partidelor. Am găsit sediul PSD, mare şi plin de termopane, dar era închis şi pustiu. La  numărul format de pe afişele din vitrină cealaltă voce ne răspunde că am greşit, că nu ştie de existenţa vreunui lider local. Am mers apoi la primărie, care era închisă, apoi în satul vecin la casa primarului, care, pesemne, ascuns de vreo frică anume, a scos la înaintare „contabila sa”, care nu ştie unde e şi nici nu ne poate spune. Bine, bine, nu vrea să ne vadă, dar să-l căutăm atunci pe şoferul de ocazie PDL, Marian Moruz, care s-ar fi ocupat de transportul localnicilor în alt judeţ. Aflăm că stă în Frasin, la două sate distanţă, că are „magazinul central” şi ultima vilă „pe stânga”. Orbiţi de vila galbenă cu etaj de pe peste drum, intrăm să întrebăm de Moruz. „Mă cheamă Marian, dar nu şi Moruz”, răspunde o voce din curte. Tot vocea ne asigură că e secretar PSD şi că vecinul ar fi Moruz, deşi nu-şi aminteşte să aibe numele acesta de familie. Vila de peste drum, urâtâ şi sărăcăcioasă, e pustie, deşi „am vorbit cu vecinul acum vreo zece minute”. După insistenţe iese, pesemne nevasta sa, care ne anunţă că e „plecat la vânătoare” cu mai marii satului, că stă până seara şi că are telefonul acasă. Dar în privinţa meseriei sale de şofer, femeia ne asigură că la europarlamentare toată familia a fost plecată la Bucureşti, la Romexpo, la un târg de vânătoare, evitând să spună care ar fi apartenenţa politică a lui Moruz. Plecăm, dezamăgiţi, înapoi la Corneşti, unde ne oprim la un chioşc să ne luăm cartofi. Profit de timp şi de faptul că sunt mai mulţi săteni ca să mai aflu câte ceva, dar tronează aceeaşi tăcere şi nesiguranţă. Unul dintre ei atacă presa pentru că „prea dă în Traian Băsescu”, deşi ar trebui să-l lase aşa cum e, că e „preşedintele nostru”. Surprinzător, un alt sătean spune că a votat la fostele prezidenţiale cu Vadim Tudor, „dar e prea nebun pentru preşedinte”. Toţi sunt de acord în privinţa unui singur lucru: că referendumul este cea mai bună soluţie şi îl felicită pe actualul preşedinte pentru ideea avută. În cele din urmă lăsam satul să plutească în somnul său de după-amiază şi plecăm şi noi, parcă vrăjiţi de moş Ene, încet, înapoi spre Capitală.

Antonescu, jos pălăria!

Nu mă pot abţine să nu-l felicit pe Crin Antonescu pentru modul în care a reacţionat la afirmaţiile jignitoare pe care colegul său penelist Ludovic Orban le-a adresat anumitor categorii sociale din ţară: “Eu aş rezuma aşa cine votează cu Băsescu, alcoolici, ţiganii, prostituatele, probabil, deşi mă îndoiesc că prostituatele vor vota cu Băsescu, având în vedere cum arată (şeful statului, n.r.)”. Astăzi, la Zalău, liderul liberalilor a susţinut că respectă voturile tuturor cetăţenilor, inclusiv ale ţiganilor, prostituatelor şi drogaţilor şi că se distanţează de declaraţiile colegului său. Voi reda integral replica de bun-simţ (asemeni sloganului pe care-l promovează) a lui Antonescu:

“Ţiganii, prostituatele, drogaţii, fără a-i asocia, sunt cetăţeni cu toate drepturile, atâta vreme cât nu sunt condamnaţi în această ţară, sunt oameni pe care-i respect, al căror drept de vot îl respect şi care, în cazul prostituatelor şi drogaţilor, sunt nişte victime, nişte oameni în suferinţă care trebuie ajutaţi”, a afirmat Antonescu, precizând că, faţă de aceste categorii sociale, raportarea trebuie să fie una “creştină şi civilizată democratic”, iar nu una “ostilă sau dispreţuitoare”.

Mai mult, dând dovadă de fair-play, Crin nu consideră că electoratul lui Traian Băsescu ar fi format din oameni cu calitate morală îndoielnică: “Sunt convins că pe Traian Băsescu îl votează foarte mulţi oameni de bună calitate, de bună credinţă, sunt oameni al căror vot îl respect în egală măsură cu al oamenilor care mă votează pe mine”.

România în opt vorbe

Revoluţionarii din BNR 1989 spun că Dorin Lazăr Maior a semnat luni fără legitimitate un protocol de susţinere a lui Mircea Geoană la Preşedinţie, de vreme ce majoritatea revoluţionarilor din organizaţie îl sprijină pe Traian Băsescu. „Infirmăm, cu puterea celor peste 90% dintre asociaţiile de revoluţionari pe care le reprezintăm, ştirea referitoare la susţinerea candidaturii d-lui Mircea Geoană, întrucât o asemenea susţinere nu a fost nici discutată şi nici aprobată în plenul organismului de conducere”. Acum, în sfârşit, lucrurile se leagă.

Preşedintele UDMR, Marko Bela, a anunţat că parlamentarii formaţiunii sale vor da un “vot negativ” astăzi Cabinetului Croitoru, respectându-şi astfel înţelegerea făcută cu PSD şi PNL pentru susţinerea lui Klaus Johannis pentru postul de premier. Se pare că udemeriştii speră ca democrat-liberalii să se trezească după votul negativ. Se va trezi oare, şi Băsescu? Depinde pe unde a fost  ieri seară..

Dumitru Costin, preşedintele sindicaliştilor, vrea ca Fondului Monetar Internaţional să-i pedepsească pe politicieni pentru criză şi să nu mai accepte acordarea celei de-a treia tranşe de împrumut. Domnul Costin, cu bună ştiinţă, îşi taie şi ne taie craca de sub picioare!

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat cu unanimitate de voturi ordonanţa privind măsurile de implementare a programului “Prima Casă”. Senatorii s-au prins că e ţeapă şi nu au votat timp de trei şedinţe, deputaţii se lasă mai greu.

Americanii devin tot mai preocupaţi de societatea românească şi ne oferă analize cu perspective sumbre. După raportul preşedinţiei Obama cu “melanjul” între politic şi religios în campaniile electorale, mai nou, s-a constatat că democraţia nu este apreciată în Europa de Est. Să înţelegem adevăratul mesaj: am acceptat-o, am încercat-o, dar n-o putem aprecia!

Arhiepiscopul Ioan Robu i-a acuzat pe foştii primari Traian Băsescu şi Adriean Videanu că nu au făcut niciun demers pentru a recupera terenul Catedralei pe care se construieşte acum un complex comercial. În acelaşi timp, Ioan Robu este hotărât să depună plângere penală împotriva lui Theodor Paleologu pentru abuz în serviciu. De ce oare? El nu a abuzat, el este abuzat.

Tranzacţionarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon pe Bursă, care va începe la sfârşitul acestui an, poate aduce statului 1,5 miliarde lei, este de părere Mircea Geoană. Ne întrebăm, oare câţi bani ne aduce tranzacţionarea facturilor şi a datoriilor la bănci pe Bursă?

Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, se va întâlni pe 20 noiembrie cu omologul său rus Vladimir Putin la Yalta. Adevăratul scop al vizitei nu este acordarea creditului de 160 milioane dolari, promis de Rusia, ci, mai degrabă, accesul vinului moldovenesc pe piaţa Rusiei!