Pentru cei care nu aţi auzit încă de piromanul partidului verde, candidat la preşedinţie şi permanent ofticos că „mai-marii politicii” şi „presa” nu-l bagă în seamă, el este un neobosit atrăgător al atenţiei publice prin practica „pârâtului” la instituţiile importante din ţară sau dinafara ei. Când ceva nu-i iese (că este mic şi prin strategia sa electorală nu va rămâne decât tot mic), se plânge forurilor legiuitoare să i se facă dreptate, cum de altfel plânge „ca un copil” la concertele pe care le vizionează. Are mania persecuţiei şi exigenţa egalităţii de şanse care, deşi la început fusese admirabilă, acum devine deja agasantă. Primul preşedinte cu barbă şi păr lung, care îndeamnă adepţii partidului său să se închine în faţa lui şi care aruncă icoanele din biserică pe motiv că schimbă mentalităţi, este plin de naivitate şi se supără ca un copil. Toată campania sa este doar o modalitate de a-şi crea vizibilitate în spaţiul public, de a deveni o vedetă locală. De curând a avut pretenţia să se prezinte la confruntarea între Traian Băsescu şi Crin Antonescu, „ca musca-n lapte”, şi, ofticat, a reclamat refuzul către OSCE. Poate îi este greu să-şi da seama cât de neînsemnată ar fi fost prezenţa sa în cadrul acelei dezbateri, nu numai pentru că nu are experienţă politică, ci şi pentru că nu are nici cea mai vagă idee despre cum se conduce o ţară. În cele din urmă, nu are un program coerent de preşedinte şi nu are nicio idee despre scoaterea ţării din criză. Este admirabil că vrea să fie totul verde, ca în Europa sau alte continente civilizate, dar din păcate se ghidează după principiul „formelor fără fond”. Înainte de a înverzi, românii trebuie să înţeleagă cum şi de ce e nevoie să facă asta. Înainte de a vota, românii au nevoie de un răspuns la întrebarea „Cum ne veţi scoate din criză?”. Din păcate, niciun candidat nu are o soluţie viabilă la această problemă, dar toţi se plâng că nu posibilitatea să arate ce pot. Ce puteţi, domnilor candidaţi?
