cristina.mihalascu@cotidianul.ro

„Pasagerii” povestesc că nu au mari nemulţumiri legate de cartierul lor, poate faptul că unele străzi nu sunt încă asfaltate şi nu au canalizare. La o poartă deschisă, Costel îşi salută jovial vecinii, are vreo 48 de ani şi poartă un fular Turborg aruncat peste umeri. Îmi povesteşte cum oamenii au descoperit la primărie, prin reclamaţii şi plângeri, că pe strada Escalei, deşi nu există canalizare şi nici astfalt, în evidenţă aceste utilităţi apar ca şi făcute. „S-au plâns oamenii că se face noroi când plouă şi când au mers la primărie, li s-a zis că în evidenţa lor strada Escalei are toate utilităţile. Acum să vedem când fac ăştia ceva, probabil după alegeri, dacă iese cine trebuie”, povesteşte nea Costel. Întrebat cine crede că ar trebui să iasă, omul se uită galeş, zâmbeşte, şi trânteşte formula „votul e secret!”.  Costel este şofer de camion din 1992, dar de vreo doi ani nu mai câştigă pentru că unii clienţi „au devenit rău platinici”, îi promit bani şi nu-i dau. Concluzia vine aproape instant: „în anii ’70, pe vremea lui Ceauşescu, a fost un trai mai bun”. Supărat pe egoismul celor de la putere, omul nostru descrie în puţine cuvinte politicienii, rezumându-se la două adjective: “nesimţiţi şi nesătui”.

“Vrem locuri de muncă”

 O stradă mai departe, o femeie la 65 de ani, care a terminat numai cinci clase, are mare drag de învăţătură şi îmi spune că noul preşedinte, „oricare ar fi el”, deşi nu o prea mai interesează, ar trebui să se ocupe în principal de educaţie, de doctori şi de justiţie. Tot ea povesteşte cum partidele politice au ajuns aici cu plase de alimente, dar că mai bine le dăruiau la amărâţi şi la oameni bolnavi. Am părăsit-o pe Doina şi, plimbându-mă pe strada vecină, undeva după colţ, postat în picioare în faţa buticului alimentar, un tânăr de 32 de ani, „familist convins” (după cum singur se prezintă), bea o bere în tihnă şi spune că în turul doi va vota „cu răul cel mai mic”, anume Traian Băsescu. Este şomer şi îmi povesteşte cum tocmai şi-a terminat de construit casa care l-a lăsat cu rate la bancă. „Am terminat casa, acum suntem şi noi în rând cu lumea, nu mai stricăm peisajul cu cocioba noastră”, povesteşte mândru Soare Mihai, arătând către casele cu două etaje care îi încadrează construcţia. Ca să-şi ducă traiul, familistul nostru este plătit la normă şi descarcă containere în Complexul Europa, de altfel ca mai toţi locuitorii din zonă. Dacă ar fi să facă portretul robot al viitorului preşedinte, Mihai este convins că cel mai important ar fi să dea drumul la locurile de muncă, ca să „ne meargă bine”. Îl întreb dacă s-a dus la parada de la Arcul de Triumf şi îmi arată braţul stâng pe care poartă o bandă neagră de doliu: „ Nu am cum să ajung, trebuie să merg la înmormântarea lu’ naşa, care a trăit vai de capul ei, cu o pensie de 4 milioane. De-abia avea cu ce să-şi ia medicamentele”. Tot povestind, cu noi se bagă în vorbă o femeie de 40 de ani care are o proteză la picior şi care suferă de invaliditate. „E viaţa grea domnişoară, am o pensie de 2 milioane, o ruşine, care nu vine la timp şi uneori nici măcar întreagă”, se vaită Marilena. Mi se destăinuie că va veni în turul doi la vot, dar nu e convinsă că vreunul dintre candidaţi merită ştampila ei: „Dacă iese Mircea Geoană, ce să facă, să îl conducă alţii? Atunci, pe noi cine să ne mai conducă?”. De la viitorul preşedinte Marilena nu speră să primească prea multe, dar îşi doreşte ca acesta să vină să vorbească cu oamenii amărâţi, să le asculte problemele. Şi îşi mai doreşte ca noul preşedinte să mai umble la facturile de la gaze şi curent, că „au devenit mult prea mari”.

 Băsescu nota 5, Iliescu nota 7

 La marginea cartierului, pe strada Ţesătoarelor, vizavi de biserică, mirosul puternic de ţuică şi îmbietoarea fasole cu ciolan a atras vreo 20 de oameni pofticioşi. La o masă improvizată dintr-un tomberon, Neagu, un cetăţean de 50 de ani, rumen la faţă şi ameţit de licori, îmi povesteşte cu PSD l-a amăgit în turul întâi cu 50 de lei, pe care nu i-a mai primit: „Ne-a promis la toţi patru din familie două milioane, dar ne-au minţit şi nu am mai primit nimic”. Totuşi, omul nu s-a învăţat probabil minte şi mă întreabă: „Dar PDL cât dă?”, confundându-mă probabil cu un membru de partid. La masa vecină doi „petrecăreţi” discută politică internaţională, se contrazic asupra momentului în care a fost dată Legea protecţiei sociale în America, unul spune că în vremea lui Obama, celălalt de „fratele lui Kennedy”. Aurel, supărat pe primarul Onţanu, îmi descrie etapele prin care se preia puterea: „Mai întâi Onţanu a luat mandat de acomodare, apoi de umplere a buzunarelor şi acum de <Hai să le dau şi astora ceva!>”. Dacă ar fi să dea note politicienilor, omul acordă cu încredere un 5 lui Traian Băsescu şi un 7 lui Iliescu, că “s-a gândit şi la oameni”. Câţiva paşi mai departe de cortul cu fasole, care s-a epuizat în nici 20 de minute, nea Victor descrie Bucureştiul ca “un parter de cămătari, unde toţi fac bişniţă: şi americanii, şi evreii şi arabii”. Întrebat cu cine votează în turul doi, Victor se uită la cutia sa de bere Ciucaş şi încheie apoteotic: “Cu berea! Hai noroc!”.

Pentru cei care nu aţi auzit încă de piromanul partidului verde, candidat la preşedinţie şi permanent ofticos că „mai-marii politicii” şi „presa” nu-l bagă în seamă, el este un neobosit atrăgător al atenţiei publice prin practica „pârâtului” la instituţiile importante din ţară sau dinafara ei. Când ceva nu-i iese (că este mic şi prin strategia sa electorală nu va rămâne decât tot mic), se plânge forurilor legiuitoare să i se facă dreptate, cum de altfel plânge „ca un copil” la concertele pe care le vizionează. Are mania persecuţiei şi exigenţa egalităţii de şanse care, deşi la început fusese admirabilă, acum devine deja agasantă. Primul preşedinte cu barbă şi păr lung, care îndeamnă adepţii partidului său să se închine în faţa lui şi care aruncă icoanele din biserică pe motiv că schimbă mentalităţi, este plin de naivitate şi se supără ca un copil. Toată campania sa este doar o modalitate de a-şi crea vizibilitate în spaţiul public, de a deveni o vedetă locală. De curând a avut pretenţia să se prezinte la confruntarea între Traian Băsescu şi Crin Antonescu, „ca musca-n lapte”, şi, ofticat, a reclamat refuzul către OSCE. Poate îi este greu să-şi da seama cât de neînsemnată ar fi fost prezenţa sa în cadrul acelei dezbateri, nu numai pentru că nu are experienţă politică, ci şi pentru că nu are nici cea mai vagă idee despre cum se conduce o ţară. În cele din urmă, nu are un program coerent de preşedinte şi nu are nicio idee despre scoaterea ţării din criză. Este admirabil că vrea să fie totul verde, ca în Europa sau alte continente civilizate, dar din păcate se ghidează după principiul „formelor fără fond”. Înainte de a înverzi, românii trebuie să înţeleagă cum şi de ce e nevoie să facă asta. Înainte de a vota, românii au nevoie de un răspuns la întrebarea „Cum ne veţi scoate din criză?”. Din păcate, niciun candidat nu are o soluţie viabilă la această problemă, dar toţi se plâng că nu posibilitatea să arate ce pot. Ce puteţi, domnilor candidaţi?

În Corneşti, judeţul Dâmboviţa, s-a aşternut tăcerea şi uitarea pe feţele localnicilor care, atunci când sunt întrebaţi despre autocarul portocaliu care-i transportase pe unii dintre ei, acum un an, de europarlamentare, în alt judeţ, pentru a da un vot pe listele suplimentare, spun că aşa ceva nu s-a întâmplat la ei în sat.

ARTICOL APĂRUT ÎN COTIDIANUL DIN 15 NOIEMBRIE

La cârciuma din inima comunei, pe la orele 11, deşi spiritele trebuiau să fie încinse, de-abia găseai doi bătrâni care-şi înecau amarul într-o sută de tărie. Nu au auzit ca în comuna lor să fi avut loc asemenea practici care amintesc de turismul electoral. În privinţa alegerilor prezidenţiale, unul dintre meseni rămâne fidel PSD-ului cu care a votat „şi anul trecut”, celălalt se ţine cu cine dă mai mult, eventual „vreo două sticle de băutură”, deşi, oameni demni, în „secţia de votare suntem liberi să votăm cu cine vrem”. Unul dintre sătenii de la cârciumă îmi povestea că au venit şi la ei găleţile portocalii şi plase, dar „atâta vreme cât ni le dă goale, noi ce să facem cu ele?”. „V-au dat partidele bani?”, a venit întrebarea mea firească: „Nu ne-au dat domne’ nimic, atunci de ce să ţin cu ei?”. Tot de la birt am aflat că în familia primarului jocul politic e la el acasă, de vreme ce culorile se amestecă. Vasile Şerban, soţul, locuieşte în apropiere de comună, în satul Hodărăşti, la „singura casă cu gard din fier forjat” şi e PSD-ist. Soţia sa, Lili Şerban, stă mai mult în Corneşti şi e PDL-istă. Fiecare îşi duce, separat, războiul în afara patului conjugal, pentru a convinge sătenii să se dea de partea unuia dintre ei. Dacă la cârciumă oamenii lipsesc, să mergem totuşi la stadionul din comună unde, meci mare, alb-negrii corneşti se luptă cu portocalii (cu şosete galbene) dintr-un sat vecin. Un microbist de pe marginea terenului, care nu se poate abţine să dea şut mingiei din offsaid, ne bagă în ceaţă totală, pentru că ba recunoaşte că a votat anul trecut cu PDL şi a primit brichete cu ELA (l-am corectat: EBA), ba, la două propoziţii distanţă, că a lucrat până la 7 şi nu a mai ajuns la secţie. Cu autocarul, ba că a plecat de la ei din sat, ba că nu a văzut şi nu a auzit. Până să plecăm noi, scorul indica 1 la 0 pentru corneşti. Ne-am gândit apoi să mergem la un alt punct „fierbinte” al satului, biserica. Greşit! O linişte mormântală, dar am găsit preotul şi dascălul care ne-au zis politicos că ei se ţin de „cele sfinte”, nu îi interesează politica, dar sunt bineveniţi cei care „ajută biserica”.  De aici, pe urmele partidelor. Am găsit sediul PSD, mare şi plin de termopane, dar era închis şi pustiu. La  numărul format de pe afişele din vitrină cealaltă voce ne răspunde că am greşit, că nu ştie de existenţa vreunui lider local. Am mers apoi la primărie, care era închisă, apoi în satul vecin la casa primarului, care, pesemne, ascuns de vreo frică anume, a scos la înaintare „contabila sa”, care nu ştie unde e şi nici nu ne poate spune. Bine, bine, nu vrea să ne vadă, dar să-l căutăm atunci pe şoferul de ocazie PDL, Marian Moruz, care s-ar fi ocupat de transportul localnicilor în alt judeţ. Aflăm că stă în Frasin, la două sate distanţă, că are „magazinul central” şi ultima vilă „pe stânga”. Orbiţi de vila galbenă cu etaj de pe peste drum, intrăm să întrebăm de Moruz. „Mă cheamă Marian, dar nu şi Moruz”, răspunde o voce din curte. Tot vocea ne asigură că e secretar PSD şi că vecinul ar fi Moruz, deşi nu-şi aminteşte să aibe numele acesta de familie. Vila de peste drum, urâtâ şi sărăcăcioasă, e pustie, deşi „am vorbit cu vecinul acum vreo zece minute”. După insistenţe iese, pesemne nevasta sa, care ne anunţă că e „plecat la vânătoare” cu mai marii satului, că stă până seara şi că are telefonul acasă. Dar în privinţa meseriei sale de şofer, femeia ne asigură că la europarlamentare toată familia a fost plecată la Bucureşti, la Romexpo, la un târg de vânătoare, evitând să spună care ar fi apartenenţa politică a lui Moruz. Plecăm, dezamăgiţi, înapoi la Corneşti, unde ne oprim la un chioşc să ne luăm cartofi. Profit de timp şi de faptul că sunt mai mulţi săteni ca să mai aflu câte ceva, dar tronează aceeaşi tăcere şi nesiguranţă. Unul dintre ei atacă presa pentru că „prea dă în Traian Băsescu”, deşi ar trebui să-l lase aşa cum e, că e „preşedintele nostru”. Surprinzător, un alt sătean spune că a votat la fostele prezidenţiale cu Vadim Tudor, „dar e prea nebun pentru preşedinte”. Toţi sunt de acord în privinţa unui singur lucru: că referendumul este cea mai bună soluţie şi îl felicită pe actualul preşedinte pentru ideea avută. În cele din urmă lăsam satul să plutească în somnul său de după-amiază şi plecăm şi noi, parcă vrăjiţi de moş Ene, încet, înapoi spre Capitală.

Nu mă pot abţine să nu-l felicit pe Crin Antonescu pentru modul în care a reacţionat la afirmaţiile jignitoare pe care colegul său penelist Ludovic Orban le-a adresat anumitor categorii sociale din ţară: “Eu aş rezuma aşa cine votează cu Băsescu, alcoolici, ţiganii, prostituatele, probabil, deşi mă îndoiesc că prostituatele vor vota cu Băsescu, având în vedere cum arată (şeful statului, n.r.)”. Astăzi, la Zalău, liderul liberalilor a susţinut că respectă voturile tuturor cetăţenilor, inclusiv ale ţiganilor, prostituatelor şi drogaţilor şi că se distanţează de declaraţiile colegului său. Voi reda integral replica de bun-simţ (asemeni sloganului pe care-l promovează) a lui Antonescu:

“Ţiganii, prostituatele, drogaţii, fără a-i asocia, sunt cetăţeni cu toate drepturile, atâta vreme cât nu sunt condamnaţi în această ţară, sunt oameni pe care-i respect, al căror drept de vot îl respect şi care, în cazul prostituatelor şi drogaţilor, sunt nişte victime, nişte oameni în suferinţă care trebuie ajutaţi”, a afirmat Antonescu, precizând că, faţă de aceste categorii sociale, raportarea trebuie să fie una “creştină şi civilizată democratic”, iar nu una “ostilă sau dispreţuitoare”.

Mai mult, dând dovadă de fair-play, Crin nu consideră că electoratul lui Traian Băsescu ar fi format din oameni cu calitate morală îndoielnică: “Sunt convins că pe Traian Băsescu îl votează foarte mulţi oameni de bună calitate, de bună credinţă, sunt oameni al căror vot îl respect în egală măsură cu al oamenilor care mă votează pe mine”.

Preşedintele UDMR, Marko Bela, a anunţat că parlamentarii formaţiunii sale vor da un “vot negativ” astăzi Cabinetului Croitoru, respectându-şi astfel înţelegerea făcută cu PSD şi PNL pentru susţinerea lui Klaus Johannis pentru postul de premier. Se pare că udemeriştii speră ca democrat-liberalii să se trezească după votul negativ. Se va trezi oare, şi Băsescu? Depinde pe unde a fost  ieri seară..

Dumitru Costin, preşedintele sindicaliştilor, vrea ca Fondului Monetar Internaţional să-i pedepsească pe politicieni pentru criză şi să nu mai accepte acordarea celei de-a treia tranşe de împrumut. Domnul Costin, cu bună ştiinţă, îşi taie şi ne taie craca de sub picioare!

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat cu unanimitate de voturi ordonanţa privind măsurile de implementare a programului “Prima Casă”. Senatorii s-au prins că e ţeapă şi nu au votat timp de trei şedinţe, deputaţii se lasă mai greu.

Americanii devin tot mai preocupaţi de societatea românească şi ne oferă analize cu perspective sumbre. După raportul preşedinţiei Obama cu “melanjul” între politic şi religios în campaniile electorale, mai nou, s-a constatat că democraţia nu este apreciată în Europa de Est. Să înţelegem adevăratul mesaj: am acceptat-o, am încercat-o, dar n-o putem aprecia!

Arhiepiscopul Ioan Robu i-a acuzat pe foştii primari Traian Băsescu şi Adriean Videanu că nu au făcut niciun demers pentru a recupera terenul Catedralei pe care se construieşte acum un complex comercial. În acelaşi timp, Ioan Robu este hotărât să depună plângere penală împotriva lui Theodor Paleologu pentru abuz în serviciu. De ce oare? El nu a abuzat, el este abuzat.

Tranzacţionarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon pe Bursă, care va începe la sfârşitul acestui an, poate aduce statului 1,5 miliarde lei, este de părere Mircea Geoană. Ne întrebăm, oare câţi bani ne aduce tranzacţionarea facturilor şi a datoriilor la bănci pe Bursă?

Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, se va întâlni pe 20 noiembrie cu omologul său rus Vladimir Putin la Yalta. Adevăratul scop al vizitei nu este acordarea creditului de 160 milioane dolari, promis de Rusia, ci, mai degrabă, accesul vinului moldovenesc pe piaţa Rusiei!

  Mircea Geoană a făcut el ce-a făcut şi a obţinut susţinerea la prezidenţiale a Lojei Organizaţiilor de Revoluţionari din România (LORD). “Suntem astăzi în faţa semnării unui document care reprezintă un document de suflet pentru noi”, declara emoţionat liderul PSD. Revoluţionarii şi social-democraţii au promis, fără şovăire, să fie alături în lupta dictaturii băsesciene..

 Independentul Sorin Oprescu şi-a preluat şi el, asemeni lui Băsescu, o titulatură de preşedinte: cea de antrenor. Cu un jucător şi cu un antrenor pe teren, în repriza a doua, cine ne mai ţine scorul?

Traian Băsescu nu mai adoarme partidele politice şi parlamentarii cu reformele sale, mai nou, sperie copii cu referendumul. Părinţii au ajuns să se plângă de faptul că afişele cu referendumul fac copii să plângă. Deputatul Ioan Cătălin Nechifor a venit cu ideea: “le afişăm doar noaptea, cu pătrat roşu..”

  Gheorghe Flutur dă termen de gândire celorlalte partide şi îndeamnă la raţiune în privinţa votului pentru Lucian Croitoru, pe motiv că ţara noastră are nevoie de un Guvern care să negocieze cu instituţiile financiare. Fluture, speri mata, dar speri degeaba..

 Comuniştii moldoveni mizează, la anticipate, pe o deteriorare a situaţiei economice, spune un expert. Potrivit acestuia, singura piedică pe care comuniştii o pot ridica în calea democraţilor este blocarea alegerii preşedintelui. La cât de încet merge democraţia peste Prut, parcă aşteptăm reînvierea lui Voronin…

  Monopolul gazelor naturale, gigantul Gazprom, anunţă că vrea să crească preţul gazului livrat europenilor cu circa 30 de dolari în 2010. Ce ne rămâne este să săpăm cu spor pentru ca mult-aşteptatul gazoduct Nabucco să ne salveze de furia rusească.

Bechtel înaintează ca un melc construcţia autostrăzii Transilvania, mai are de asfaltat 35 de kilometri cei 42 din tronsonul Turda-Gilău. Ei zic că finalizează lucrările la 1 decembrie, noi zicem că Berceanu îşi va pune pene pe fund..

Magistraţii instanţei supreme au decis înlăturarea obligaţiei ce prevedea ca Gigi Becali să se prezinte la secţia de poliţie în raza căreia domiciliază, conform unui program prestabilit sau ori de câte ori este chemat. De acum încolo, “Războinicul Luminii” va chema justiţia la el acasă.

 La Cluj, oamenii se înghesuie pentru funcţiile de preşedinte şi locţiilor în secţiile de votare pentru alegerile prezidenţiale, existând un surplus de 300 de persoane înscrise. Prefectura a primit 1.800 de solicitări, în condiţiile în care este nevoie doar de 1.527. Oare s-or înghesui la fel, clujenii, şi la semnalarea fraudelor electorale?

  Marea Neagră este tot mai afectată de activitatea umană (poluare şi exploatare), multe specii de peşti, plante şi vieţuitoare sunt pe cale de dispariţie, în condiţiile în care mediul marin are nevoie de 50 de ani pentru a-şi reface echilibrul. Dacă continuăm la fel cu braconajul, Marea Neagră va deveni Marea Moartă.

PENTRU MEMORIA BĂTRÂNULUI JACK CARE, ÎNTR-O ZI, ŞI-A LUAT TRAISTA ŞI NE-A LĂSAT..

Până aici, nimic anormal, doar descoperirea unei convorbiri cu uşile închise pentru stabilirea unor noi direcţii de acţiune. Comisie din care, mişeleşte, PD-L s-a retras după ce a votat contituirea ei. Comisie care, se ştia de la o poştă, s-a format pentru a da în Băsescu.

Totuşi, corectitudinea acestui ziar mie îmi miroase a putred, în condiţiile în care, după modelul Ridzi, au fost primii care au sesizat nereguli la Ministerul Turismului, apoi au pasat subiectul celor de la Jurnalul Naţional. Cu ce scop, aceşti duşmani declaraţi ai cheltuitoarelor de bani publici, se întorc acum şi o „salvează” pe Udrea? Acum problema nu se mai pune cum a ascuns ministrul cheltuielile de publicitate şi cum postează documente incomplete cu date false, ci cât de netrebnici sunt membrii comisiei care doresc să-i găsească vină preferatei preşedintelui.

Am următorul scenariu, care-l face, ce-i drept, pe Traian Băsescu, un ilustru strateg (deşi poate nu e cazul): Domnia sa s-a înţeles, de la început, cu Gardianul, să prindă în plasă PSD-ul sub pretextul „Vă dau vinovată, daţi-vă viteji cu ea”. A aşteptat ca aceştia să se umfle în pene că au prins făptaşul, şi-au făcut reclamă la tv, apoi a aruncat dovada (o înregistrare care nu era deloc greu de găsit, ţinând cont de războiul politic de la coaliţie). Acum acest nou „scandal” a luat faţa adevăratei nereguli de la minister, şi va conduce, cel mai probabil, la închiderea comisiei. Totul diplomat, ascuns, să nu se vadă că se protejează interesele unor apropiaţi. Vouă nu v-a dat de gândit atitudinea ostilă a preşedintelui faţă de mass-media? E doar o perdea peste un praf de fum..

Voila!

N.M

Dezbrăcat de inhibiţii şi uneori de raţiune, euforicul Emil Boc, premierul ţării, a declarat astăzi, în plină conferinţă, felicitând un mic întreprinzător de confecţii, că se bucura de existenţa firmei sale, pentru că vor avea şi politicienii de unde să se îmbrace, nu doar de la doamna Plăcintă.

Redau în splendoarea sa întreaga afirmaţie:

“Dacă dorim să ne cumpărăm haine, să nu le luăm numai de la doamna Plăcintă, ci şi de la alţii”.

Ce este ilicit în această afirmaţie? Nimic, numai că vine pe fondul demisiei fostului ministru al Tineretului şi Sportului, Ridzi, acuzat de deturnare de fonduri. În plus, noul ministru, Sorina Plăcintă, răsărit şi pus în funcţie în termen record, la câteva ore de la demisia lui Ridzi, deţine o firmă de confecţii, despre care s-a tot vorbit în presă. Există nişte nereguli în declaraţia domniei sale de avere în legătură cu nişte suprafeţe de teren, precum şi nereguli legate de acţionariatul domniei sale la firma de confecţii Sorse. Mai mult, gurile rele spun că noul ministru a cotizat puternit către partid pentru a ajunge în funcţia pe care oare acum. Dar acestea sunt doar investigaţii care până la acest moment nu au avut o baza solidă.

Gafa şefului ministerelor este incalaficabilă, cu atât mai mult cât nu era o remarcă ironică ci era o încercare de a fi spiritual…